Copilul meu, astăzi am să-ți spun o poveste tristă.

E povestea celor din țara fără bucurii și eu mă aflu acum printre ei.

Cei care cresc acolo sunt mulți și urâți.

Pământurile sunt fără apă și zilele fără sărbătoare.

Acolo sunt mașini mari, care țipă mai tare ca oamenii, și munți de nisip făcuți cu palma.

Sub ei ne-am pierdut sufletul.

Toți învățăm, și mereu altceva.

Eu am învățat să tac.

Tu înveți să vorbești.
Uite: asta e masa, scaunul și celelalte.
Mai avem puțin; într-o zi o să mă tragi de haină și o să spui: ăsta e tata.

Viața e o corabie, copilul meu, și valurile sunt rele,
dar pânza să ne fie întotdeauna albă...

La mulți ani, fiul meu,
îți dorește cu toată
dragostea tăticul tău,
Ion Cristodulo